* * *
C
U P R I N S
Capitolul
I
DISPOZIŢII
GENERALE
Articolul 1.
Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale
Articolul 2.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Articolul 3.
Persoanele asigurate
Articolul 4.
Raporturi de asigurare
Articolul 5.
Încheierea asigurării
Articolul 6.
Calitatea de asigurat
Articolul 7.
Cazul asigurat
Articolul 8.
Obiectivele asigurării
Capitolul
II
PRESTAŢII
ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE
Articolul 9.
Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare
Articolul 10.
Prestaţii pentru reabilitare medicală
Articolul 11.
Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă
Articolul 12.
Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă
Articolul 13.
Prestaţii pentru reabilitarea profesională
Articolul 14.
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
Articolul 15.
Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă
Articolul 16.
Indemnizaţia de invaliditate
Articolul 17.
Acordarea indemnizaţiei de invaliditate
Articolul 18.
Indemnizaţia de deces
Articolul 19.
Acordarea indemnizaţiei de deces
Articolul 20.
Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a
indemnizaţiei de invaliditate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea
cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări
Capitolul
III
PREVENIREA
ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE
Articolul
21. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor
Articolul
22. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă
şi a bolilor profesionale
Articolul
23. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale
Capitolul
IV
CONTRIBUŢIILE
DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT OBLIGATORII
Articolul
24. Contribuabilii
Articolul
25. Contribuţia de asigurare
Articolul
26. Calculul şi plata contribuţiei de asigurare
Articolul
27. Colectarea, evidenţa şi controlul plăţii contribuţiilor de asigurare
Capitolul
V
MIJLOACELE
FONDULUI DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE
DE
MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
Articolul
28. Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale
Articolul
29. Veniturile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale
Articolul
30. Cheltuielile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale
Articolul
31. Excedentele anuale şi deficitul mijloacelor Fondului de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale
Capitolul
VI
DISPOZIŢII
FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul
32. Răspunderea juridică
Articolul
33. Contestarea deciziilor asigurătorului
Articolul
34. Despăgubirile stabilite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi
Articolul
35 Intrarea în vigoare. Îndatoririle Guvernului
Parlamentul adoptă prezenta
lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII
GENERALE
Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Dreptul la asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat.
Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de
muncă şi boli profesionale
(1) Asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi
specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor
categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea
capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii
profesionale.
(2) Asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul
public de asigurări sociale obligatorii.
(3) Asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un
ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru:
a) diminuarea şi
compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
b) promovarea securităţii
muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(4) Asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării
riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii
prestate, pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale
sistemului public de asigurări sociale obligatorii.
(5) Asigurător pentru
accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări
Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia.
Articolul 3. Persoanele asigurate
În conformitate cu prezenta
lege, în mod obligatoriu, sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli
profesionale şi se denumesc asiguraţi:
a) cetăţenii Republicii
Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe
teritoriul Republicii Moldova, în bază de contract individual de muncă,
încheiat cu un angajator din Republica Moldova;
b) cetăţenii Republicii
Moldova care desfăşoară activitate în străinătate, în baza dispoziţiei legale a
unui angajator din Republica Moldova;
c) persoanele care
desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile
publice, pe durata mandatului, ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate
cu cele ale persoanelor prevăzute la lit.a).
Articolul 4. Raporturi de asigurare
(1) Raporturile de
asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. Angajatori sînt denumite
persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată.
(2) Angajatorul are
obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă
şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă.
Articolul 5. Încheierea asigurării
Asigurarea pentru accidente
de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de
Asigurări Sociale.
Articolul 6. Calitatea de asigurat
(1) Calitatea de asigurat
pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii
raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora.
(2) În cazul bolii
profesionale, calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor
de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte, cu acte medicale eliberate în mod
legal, că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă.
Articolul 7. Cazul asigurat
Cazurile asigurate sînt
accidentele de muncă şi bolile profesionale.
Articolul 8. Obiectivele asigurării
(1) Asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective:
a) prevenirea accidentelor
de muncă şi a bolilor profesionale;
b) reabilitarea medicală şi
profesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;
c) acordarea de prestaţii
şi indemnizaţii în bani, în condiţiile prezentei legi.
(2) Asigurătorul are
obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute
în prezentul articol, precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor
informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective.
Capitolul II
PRESTAŢII ŞI
INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE
Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de
asigurare
(1) Asiguraţii au dreptul
la următoarele prestaţii şi indemnizaţii de asigurare:
a) prestaţii pentru
reabilitare medicală;
b) prestaţii pentru
recuperarea capacităţii de muncă;
c) prestaţii pentru
reabilitarea profesională;
d) indemnizaţie pentru
incapacitate temporară de muncă;
e) indemnizaţie pentru
transferarea temporară la altă muncă;
f) indemnizaţie de
invaliditate;
g) indemnizaţie de deces.
(2) Prestaţiile pentru
reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă au prioritate faţă de
indemnizaţii.
Articolul 10. Prestaţii pentru reabilitare
medicală
(1) Asiguraţii au dreptul
la tratament medical corespunzător deficienţelor de sănătate cauzate prin
accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează:
a) tratament ambulatoriu;
b) analize medicale şi
medicamente;
c) asistenţă medicală de
urgenţă;
d) servicii medicale în
spitale şi clinici specializate;
e) servicii de chirurgie
plastică şi reparatorie;
f) servicii de
fizioterapie.
(2) Asigurătorul are
obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul
tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui
caz asigurat suplimentar celor prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Pentru a diminua sau
compensa urmările deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau
boli profesionale, asiguraţii, în cazurile stabilite de medicul expert al
asigurătorului, au dreptul la:
a) îngrijire specială;
b) tratament sanatorial;
c) acoperirea cheltuielilor
de transport pentru vizitarea instituţiilor medicale, sanatoriilor şi a
cheltuielilor însoţitorului;
d) materiale şi articole
medico-sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;
e) proteze, orteze, aparate
ortopedice şi încălţăminte ortopedică specială;
f) mijloace auxiliare
(scaun cu rotile, cărucior etc.). Acest drept se referă şi la acoperirea
cheltuielilor pentru repararea lor.
(4) Lista materialelor,
articolelor şi mijloacelor destinate diminuării sau compensării urmărilor
deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale
se aprobă de către Guvern, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
[Art.10 modificat
prin Legea nr.330-XV din 07.10.04, în vigoare 29.10.04]
Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea
capacităţii de muncă
(1) Recuperarea capacităţii
de muncă a asiguraţilor se efectuează după programe individuale de recuperare.
(2) Programele individuale
de recuperare se stabilesc în funcţie de natura leziunilor şi prognosticul
bolii, în baza programelor-cadru de recuperare, elaborate de Casa Naţională de
Asigurări Sociale şi aprobate de Guvern.
(3) Programele individuale
de recuperare se stabilesc de către medicul expert al asigurătorului de comun
acord cu asiguratul.
(4) Asiguratul are
obligaţia să urmeze şi să respecte programul individual de recuperare.
(5) Tratamentul medical, în
conformitate cu programul individual de recuperare, precum şi cazarea şi masa
în unităţile medicale se suportă de către asigurător.
(6) Asigurătorul are, de
asemenea, obligaţia să achite prestaţiile acordate pentru prevenirea diminuării
ori pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.
(7) În cadrul programului
individual de recuperare, medicul expert al asigurătorului stabileşte, după
caz, tipul protezei necesare şi programul de acomodare cu proteza respectivă.
(8) Măsurile de protezare
trebuie să asigure, în primul rînd, posibilitatea reintegrării profesionale,
iar dacă acest lucru nu este posibil - creşterea gradului de autoservire.
Articolul 12. Instituţiile de reabilitare
medicală şi recuperare a capacităţii de muncă
Instituţiile prestatoare de
servicii pentru reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă le
stabileşte asigurătorul.
Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea
profesională
(1) Prestaţiile pentru
reabilitarea profesională se acordă de către asigurător la solicitarea
asiguraţilor care nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, dar care, ca
urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu mai pot
desfăşura activitatea conform calificării.
(2) Asigurătorul preia în
sarcina sa cheltuielile pentru reabilitarea profesională:
a) costul cursurilor de
restabilire a calificării sau de recalificare;
b) plata indemnizaţiei pe
durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare.
(3) Indemnizaţia, pe durata
cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, se acordă lunar şi
constituie 70 % din salariul lunar asigurat al asiguratului pe luna
premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost
constatată boala profesională.
(4) Indemnizaţia se acordă
numai în cazul în care asiguratul nu beneficiază, pe durata cursurilor de
restabilire a calificării sau de recalificare, de indemnizaţie pentru
incapacitate temporară de muncă sau de pensie de invaliditate, acordate
potrivit legislaţiei.
(5) Indemnizaţia se acordă doar
cu condiţia că asiguratul respectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la:
a) instituţia unde urmează
a se desfăşura cursurile de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) programul de instruire.
Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate
temporară de muncă
(1) Pe durata incapacităţii
temporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională,
asiguraţii beneficiază de indemnizaţie.
(2) Cuantumul indemnizaţiei
pentru incapacitate temporară de muncă constituie 100 % din salariul mediu
lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care
s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(3) Indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă se plăteşte pentru zilele lucrătoare din
primele 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a
capacităţii de muncă, de către angajator, din mijloacele proprii, iar din a
21-a zi - de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale,
din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.
(4) Durata de acordare a
indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de pînă la 180 de
zile, în intervalul de un an, şi se calculează din prima zi de concediu
medical.
(5) În situaţii temeinic
motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului,
medicul curant din instituţia medicală, stabilită conform prevederilor art.12
din prezenta lege, poate propune, conform legislaţiei, prelungirea concediului
medical peste 180 de zile, dar nu mai mult decît cu 30 de zile.
(6) Medicul expert al
asigurătorului decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru
continuarea programului de recuperare, cu menţinerea dreptului la indemnizaţie
pentru incapacitate temporară de muncă, reluarea activităţii la acelaşi loc de
muncă sau la un alt loc de muncă ori propune, în modul stabilit de legislaţie,
încadrarea într-un grad de invaliditate.
(7) Indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă cauzată prin accidente de muncă sau boli
profesionale, se acordă pe baza certificatului medical, eliberat conform
legislaţiei, şi documentelor de cercetare a accidentului de muncă sau de
constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente.
(8) În situaţia în care
asiguratul a fost încadrat într-un grad de invaliditate pînă la expirarea
termenului de 180 de zile, indemnizaţia se va acorda pînă la data în care s-a
emis decizia cu privire la încadrarea într-un grad de invaliditate.
Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea
temporară la altă muncă
(1) Dreptul la indemnizaţie
pentru transferarea temporară la altă muncă îl au asiguraţii care, fiind
transferaţi temporar la altă muncă din cauza unui accident de muncă sau unei
boli profesionale, au un salariu asigurat inferior salariului mediu lunar
asigurat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul
de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(2) Cuantumul indemnizaţiei
pentru transferarea temporară la altă muncă constituie diferenţa dintre
salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare
lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea
profesională şi salariul lunar asigurat al asiguratului la noul loc de muncă.
(3) Indemnizaţia pentru
transferarea temporară la altă muncă se acordă asiguratului, pe baza actelor
care confirmă această transferare, pe un termen de cel mult 90 de zile.
Articolul 16. Indemnizaţia de invaliditate
(1) Asiguraţii care, ca
urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, şi-au pierdut,
total sau cu cel puţin 25%, capacitatea de muncă au dreptul la o indemnizaţie
de invaliditate care se acordă lunar pe toată perioada în care beneficiază de
pensie de invaliditate din sistemul public de asigurări sociale.
(2) Cuantumul indemnizaţiei
de invaliditate diferă în funcţie de gradul de invaliditate al asiguratului,
stabilit potrivit legislaţiei.
(3) Cuantumul indemnizaţiei
de invaliditate pentru asiguratul încadrat în gradele I sau II de invaliditate
se determină ca diferenţa dintre 2/3 din salariul mediu lunar asigurat al
asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs
accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi
cuantumul pensiei de invaliditate a acestuia stabilit prin sistemul public de
asigurări sociale.
(4) Salariul mediu lunar
asigurat realizat pînă la 1 ianuarie 1999 se determină prin înmulţirea
coeficientului individual al asiguratului la salariul mediu pe ţară pentru anul
precedent anului stabilirii indemnizaţiei de invaliditate. Coeficientul
individual al asiguratului reprezintă raportul dintre salariul mediu lunar pe
ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau
a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul mediu pe ţară pentru
aceeaşi perioadă.
(5) Cuantumul indemnizaţiei
de invaliditate pentru asiguratul încadrat în gradul III de invaliditate se
determină procentual, din indemnizaţia stabilită conform alin.(3),
corespunzător gradului de reducere a capacităţii de muncă.
(6) Încadrarea în alt grad
de invaliditate condiţionează modificarea cuantumului indemnizaţiei de
invaliditate în corespundere cu gradul actual de invaliditate, iar reluarea
gradului de invaliditate condiţionează revenirea la cuantumul indemnizaţiei de
invaliditate stabilit anterior pentru gradul respectiv.
(7) Indemnizaţia de
invaliditate se indexează anual la 1 aprilie. Coeficientul de indexare
constituie media dintre creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum şi
creşterea anuală a salariului mediu pe ţară pentru anul precedent, determinate
în modul stabilit de Guvern.
(8) Gradul de reducere a
capacităţii de muncă pentru acordarea de indemnizaţie asiguratului încadrat în
gradul III de invaliditate se stabileşte în modul prevăzut de legislaţie.
(9) Beneficiarul
indemnizaţiei de invaliditate la care se presupune că există potenţial
recuperator are obligaţia să urmeze programul individual de recuperare stabilit
de medicul expert al asigurătorului.
(10) Nerespectarea
programului individual de recuperare, din motive nejustificate, atrage
suspendarea plăţii indemnizaţiei de invaliditate.
(11) Pentru asiguraţii
încadraţi în gradul III de invaliditate, medicul expert al asigurătorului, în
funcţie de rezultatele programelor de recuperare, înaintează, conform
legislaţiei, propunerea privitor la:
a) menţinerea gradului de
reducere a capacităţii de muncă; sau b) schimbarea gradului de reducere a
capacităţii de muncă.
(12) Atunci cînd se
constată o modificare a capacităţii de muncă în urma executării programului de
recuperare, medicul expert al asigurătorului poate propune, conform
legislaţiei, revizuirea gradului de invaliditate.
(13) Dacă la examinarea
medicală, după efectuarea programului de recuperare, se constată că sînt
necesare măsuri de recuperare suplimentare în vederea reintegrării
profesionale, asigurătorul are obligaţia să asigure prestaţiile respective.
[Art.16 modificat
prin Legea nr.330-XV din 07.10.04, în vigoare 29.10.04]
[Art.16 modificat
prin Legea nr.645-XV din 16.11.2001]
Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de
invaliditate
(1) Indemnizaţia de
invaliditate se acordă la cererea persoanei îndreptăţite.
(2) Cererea împreună cu
decizia de încadrare în gradul de invaliditate şi decizia de pensionare, emise
conform legislaţiei, se prezintă asigurătorului.
(3) În termen de pînă la 30
de zile de la data depunerii cererii, asigurătorul întocmeşte dosarul de
acordare a indemnizaţiei de invaliditate, care trebuie să cuprindă:
a) documentele de cercetare
a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale,
întocmite de autorităţile competente;
b) decizia de încadrare în
gradul de invaliditate;
c) decizia de pensionare;
d) declaraţia angajatorului
cu privire la salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni
premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost
constatată îmbolnăvirea profesională;
e) propunerea medicului
expert al asigurătorului cu privire la gradul de reducere a capacităţii de
muncă, pentru asiguraţii încadraţi în gradul III de invaliditate;
f) cuantumul indemnizaţiei
de invaliditate la care are dreptul asiguratul.
(4) Neprezentarea la
examinarea medicală atrage respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de
invaliditate.
(5) Acordarea indemnizaţiei
de invaliditate sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de
invaliditate se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă
la 45 de zile de la data depunerii cererii.
(6) Decizia de acordare a
indemnizaţiei de invaliditate sau de respingere a cererii de acordare a
indemnizaţiei de invaliditate se comunică în scris solicitantului în termen de
pînă la 5 zile de la data emiterii ei şi va cuprinde temeiurile de fapt şi de
drept în baza cărora se satisface sau se respinge cererea.
Articolul 18. Indemnizaţia de deces
(1) În cazul decesului
asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale,
de indemnizaţie de deces beneficiază:
a) copiii asiguratului
care, la momentul decesului acestuia:
- au vîrsta de pînă la 18
ani sau au împlinit această vîrstă, dar fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă
îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de
specialitate şi superior, cursuri de zi;
- sînt încadraţi într-un
grad de invaliditate, indiferent de vîrstă;
b) soţul asiguratului, care
la momentul decesului acestuia:
- este încadrat într-un
grad de invaliditate;
- a atins vîrsta de
pensionare;
c) soţul sau unul din
părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului
asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta
de 3 ani.
(2) Indemnizaţia de deces
se acordă o singură dată, în sumă fixă, corespunzător numărului şi categoriei
persoanelor aflate în întreţinerea asiguratului după cum urmează:
a) pentru copiii în vîrstă
de pînă la 18 ani sau peste această vîrstă, fără a depăşi vîrsta de 23 de ani,
dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de
specialitateşi superior, cursuri de zi, sau pentru copiii invalizi, indiferent
de vîrstă:
- echivalentul a 5 salarii,
calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe
ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau
a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 5 salarii
medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs
cazul asigurat, pentru un copil;
- echivalentul a 8 salarii,
calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe
ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau
a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 8 salarii
medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs
cazul asigurat, pentru doi copii;
- echivalentul a 12
salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat
pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă
sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 12 salarii
medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs
cazul asigurat, pentru trei sau mai mulţi copii;
b) pentru soţul
asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat într-un grad
de invaliditate sau a atins vîrsta de pensionare - echivalentul a 3 salarii,
calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe
ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau
a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii
medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs
cazul asigurat;
c) pentru soţul sau unul
din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul
decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului
sub vîrsta de 3 ani - echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului
lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii
în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea
profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru
anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat.
(3) Persoana care se
regăseşte în mai multe din situaţiile prevăzute la alin.(2) al prezentului
articol va beneficia de indemnizaţia stabilită numai pentru una din aceste
situaţii.
(4) Suma totală a
indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 salarii medii lunare
pe economie.
(5) În situaţia în care
suma totală a indemnizaţiilor de deces este mai mare decît limita prevăzută la
alin.(4) al prezentului articol, indemnizaţia acordată fiecărei persoane în
drept se reduce proporţional.
(6) Indemnizaţia acordată
copiilor victimei nu se reduce.
[Art.18 modificat
prin Legea nr.311-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]
Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces
(1) Cererea pentru
acordarea indemnizaţiei de deces se prezintă asigurătorului. La cerere se
anexează:
a) documentele de cercetare
a accidentului de muncă sau de constatare a bolii profesionale, întocmite de
autorităţile competente;
b) adeverinţa de deces a
asiguratului, eliberată de autoritatea competentă;
c) alte acte din care
rezultă dreptul solicitantului, conform legislaţiei.
(2) Acordarea indemnizaţiei
de deces sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se face
prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la
data depunerii cererii.
(3) Decizia de acordare a
indemnizaţiei de deces sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei
de deces se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la
data emiterii ei.
Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru
transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de invaliditate şi a
indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări
(1) Plata indemnizaţiei
pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de invaliditate şi
a indemnizaţiei de deces persoanelor în drept şi suportarea cheltuielilor
pentru prestaţiile de asigurări se face de către structurile teritoriale ale
Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele Fondului de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Plata indemnizaţiei de
deces se face în termen de pînă la 15 zile din momentul comunicării deciziei de
acordare a indemnizaţiei.
(3) Modalitatea de plată a
indemnizaţiei de invaliditate şi modalitatea de achitare a cheltuielilor pentru
prestaţiile de asigurare se aprobă de Guvern la propunerea Casei Naţionale de
Asigurări Sociale.
Capitolul III
PREVENIREA
ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE
Articolul 21. Responsabilităţile şi obligaţiile
angajatorilor şi angajaţilor
(1) Angajatorii răspund
pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform
legislaţiei.
(2) Angajatorii au obligaţia:
a) să aplice măsuri de
securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale, pentru eliminarea factorilor de risc;
b) să asigure informarea
angajaţilor, participarea acestora la elaborarea, adoptarea şi aplicarea
măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) să furnizeze orice
informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la
locurile de muncă.
(3) Angajaţii au obligaţia
să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(4) Pentru realizarea
măsurilor de prevenire, salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli.
(5) Angajaţii au dreptul să
sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de
prevenire, fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor.
Articolul 22. Promovarea şi stimularea
activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
Asigurătorul are sarcina să
promoveze şi să stimuleze, prin majorarea sau reducerea contribuţiilor de
asigurare şi prin alte forme legale, activitatea de prevenire a accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale, în scopul:
a) menţinerii integrităţii
fizice şi psihice a persoanelor asigurate;
b) îmbunătăţirii
condiţiilor de muncă;
c) eliminării sau reducerii
riscului survenirii cazului asigurat.
Articolul 23. Cercetarea accidentelor de muncă şi
a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale
Cercetarea accidentelor de
muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit
de Guvern.
[Art.23 modificat
prin Legea nr.645-XV din 16.11.2001]
[Cap.IV exclus
prin Legea nr.330-XV din 07.10.04, în vigoare 29.10.04, celelalte renumerotate]
Capitolul IV
CONTRIBUŢIILE DE
ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT OBLIGATORII
[Denumirea în
redacţia Legii nr.330-XV din 07.10.04, în vigoare 29.10.04]
Articolul 24. Contribuabilii
Conform prezentei legi,
contribuabilii sînt angajatorii.
Articolul 25. Contribuţia de asigurare
(1) Cuantumul contribuţiei
de asigurare se stabileşte anual, prin Legea bugetului asigurărilor sociale de
stat, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
(2) Cuantumul contribuţiei
de asigurare se determină diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă (normale,
deosebite sau speciale) ale asiguraţilor.
(3) Valoarea majorării sau
a reducerii contribuţiei de asigurare depinde de:
a) numărul accidentelor de
muncă şi al bolilor profesionale - pe o perioadă de referinţă;
b) gravitatea consecinţelor
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) volumul cheltuielilor
pentru prestaţiile şi indemnizaţiile de asigurare.
Articolul 26. Calculul şi plata contribuţiei de
asigurare
(1) Calculul şi plata
contribuţiei de asigurare se fac lunar de către angajator. Baza de calcul
pentru contribuţie o constituie fondul total de salarii lunare ale
asiguraţilor.
(2) Termenele de plată a
contribuţiilor de asigurare sînt cele prevăzute de legislaţie.
Articolul 27. Colectarea, evidenţa şi controlul
plăţii contribuţiilor de asigurare
Colectarea, evidenţa şi
controlul plăţii contribuţiilor de asigurare se exercită în modul stabilit de
legislaţie.
Capitolul V
MIJLOACELE
FONDULUI DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE
DE MUNCĂ ŞI BOLI
PROFESIONALE
Articolul 28. Mijloacele Fondului de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Mijloacele Fondului de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituie mijloace
băneşti acumulate din contribuţiile de asigurări sociale de stat în cuantumul
stabilit prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, sînt parte
componentă a acestui buget, cuprind veniturile, cheltuielile şi rezultatele
activităţii financiare a fondului.
(2) Mijloacele Fondului de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se păstrează la un
subcont al Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
Articolul 29. Veniturile
Fondului de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale Veniturile Fondului de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din:
a) contribuţiile
angajatorilor;
b) dobînzi, majorări de
întîrziere a plăţii contribuţiilor de asigurare.
Articolul 30. Cheltuielile
Fondului de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Cheltuielile Fondului
de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din:
a) cheltuieli necesare
pentru acoperirea contravalorii prestaţiilor şi plata indemnizaţiilor de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
b) cheltuieli de organizare
şi funcţionare a sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale;
c) cheltuieli pentru
achitarea contravalorii programelor şi proiectelor de interes naţional de
prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(2) Casa Naţională de
Asigurări Sociale asigură transparenţa cheltuielilor Fondului de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Articolul 31. Excedentele anuale şi deficitul mijloacelor Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Excedentele anuale ale Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se utilizează în anul următor în modul stabilit de legislaţie.
(2) Deficitul Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se acoperă din:
a) disponibilităţile fondului din anii precedenţi;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat.
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 32. Răspunderea juridică
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.
Articolul 33. Contestarea deciziilor asigurătorului
Deciziile asigurătorului pot fi contestate în instanţele de judecată. Pînă la luarea deciziei instanţei de judecată, executarea deciziei asigurătorului nu poate fi suspendată.
Articolul 34. Despăgubirile stabilite pînă la intrarea
în vigoare a prezentei legi
Despăgubirile pentru accidente de
muncă şi boli profesionale, stabilite pînă la intrarea în vigoare a prezentei
legi, se păstrează în cuantumurile stabilite şi se plătesc de către
întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, vinovate de producerea
accidentului de muncă ori de survenirea bolii profesionale, sau de succesorii
acestora, iar în lipsa lor - de către organele teritoriale ale Casei Naţionale
de Asigurări Sociale din mijloacele bugetului de stat în conformitate cu
prevederile Legii nr.625-XII din 2 iulie 1991 cu privire la protecţia muncii şi
Legii nr.278-XIV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de
compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări
ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu.
[Art.37 în redacţia
Legii nr.645-XV din 16.11.2001]
Articolul 35
(1) Prezenta lege intră în
vigoare după 6 luni de la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni
de la data publicării prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului
propuneri în vederea aducerii legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative
în conformitate cu prezenta lege;
c) va adopta acte normative care vor asigura executarea prezentei legi.
|
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI |
Dumitru DIACOV |
|
|
|
|
Nr. 756-XIV.
|
|